de Carare Petru Ce esti, dragoste? Vioara La ureche ce imi canti? Sau o soapta-n fapt de seara De la ingeri, de la sfinti? Esti un val care ma poarta Cand in sus si cand in jos? Sau a vietii mele soarta Cu blestem si cant duios? Mi-ai intins prin munti cararea Si prin vai ca in povesti. Scad in jos ca lumanarea, Tu, ca focul, In sus cresti.
Mai mult »
(Poetului rus Serghei Esenin) Mesteacan alb inalta lumanare, Poetului in veci la cap sa-i stai. El te-a iubit cum altul nu-i in stare Si te-a cantat in cel mai dulce grai. Cand, imbatat de noptile cu Mai mult »
I Iertata-mi fie indrazneala, De nu iti va parea prea mare: Imi scutur de pe strai spoiala Si simplu ma prezint: Carare. Muncesc si eu la poezie, Sunt inarmat cu un Mai mult »
Si la bine, si la greu, Fara sa cartesti mereu Om sa fii! Si atunci cand o sa-ti cada Si-ai putea sa-ndoi o mlada, Om sa fii! La dusmani cu neagra fapta Sa le dai rasplata dreapta, Om sa fii! La gresita din carare Sa-i dai ultima iertare, Om sa fii! Nu ierta tradari, prostii, Dar oriunde-ai fi, sa stii: Om sa fii!
