Câte vami de ispite
de Diaconu, Olga-Alexandra

Câte vami de ispite


Câte vami de ispite
mai ai de trecut
pân’ la bolta tivita
cu Inceput?

Întoarce-te-n copilaria
sufletului –
acolo vei gasi vecia
Cuvântului
pe care-L îmbratisai în joaca
fara sa stii
ca-ti era tata si mama
din vecii

Dar Îl iubeai
cum iubeai cerul
cu sufletul mereu deschis
si Îl amestecai cu lutul
în care trupul ti-era scris

Eu voi fi îngerul de paza
la poarta rabdarii
Am s-astept sa-ti desfereci
trupul încordat
privind spre Cer
drept si curat

Atunci orice-ntrebare
se va topi în ocean
sa poti primeni
cerul tau mic, de alean

Lasa-L sa treaca prin tine
ca o sabie nestinsa, de foc –
sa fii fuior pentru rugul vazduhului
în durere si joc

Numai asa
muzica vei putea sa devii,
cuvintele sa se legene-n
crâmpeie de melodii

Lasa-te patruns
de poezia pamântului
si-mpreun-o cu cerul
în harul cuvântului.