Câtă Venetie
de Dinescu, Mircea

Câtă Venetie

Câta Venetie consuma omul pâna ce moare
hamal al umbrei umbla cu ploaia parca-n spinare
inventatorul femeii-frânghie, femeii-pat,
numai de placa de patefon decapitat
boteaza porturi unde e dealul pupat de gropi
scoate din strana ca din manseta care de popi
fiindca e toamna si vinu-i lenes fara stapân
culeaga flota lanuri de cizme fosnet de fân,
sub limba noastra sate sarace trag la belsug
de plictiseala una la alta vacile sug
se-aduce marfa la magazinul cu vânatai
câta Venetie neconsumata în ochii tai.